sâmbătă, 3 noiembrie 2012

Tu ce ai face pentru educație?

Am văzut două filme bune în două zile. Unul, acesta,


pare să respecte destul de bine ce-am citit prin presă despre aşa-zisa exorcizare de la aşa-zisa mănăstire Tanacu. Ceea ce e cu atât mai surprinzător pentru că am aflat că Mungiu şi-a inspirat filmul din cărţile Tatianei Niculescu Bran (pe care nu le-am citit). Deci, în mare, informaţiile din mass-media se pupă cu ce-a scris autoarea mai sus menţionată, filmul apropiindu-se, probabil, asimptotic de adevăr. Poate de aceea am avut dificultăţi în a ajunge la partea artistică şi recunosc, m-a impresionat prea puţin. Două lucruri m-au surprins. Pe primul mi-ar fi greu să-l argumentez cuiva întreg la cap, şi anume că am râs cu poftă uitându-mă la "După dealuri". Era, ce-i drept un râs-plâns, un umor împins la absurd, îmi venea sa le lipesc două palme măicuţelor şi să le întreb "voi sunteţi sănătoase!?". Şi apoi, doctoriţa, poliţiştii, parcă te obligau să nu-i iei în serios, dar cred că, de fapt, eu sunt aia sărită de pe fix. A doua surpriză, jocul actorilor. Mi-am propus să revăd filmul subtitrat în engleză, pentru că m-a dat gata accentul personajelor, dar dincolo de asta, nici măcar nu-mi venea să cred că ei doar interpretează. În toate filmele româneşti, mai ales în cele de dinainte de revoluţie, actorii vorbesc ciudat, te prinzi că nu sunt sinceri întru totul (sau o fi de vină sonorizarea?), pe când aceştia jucau cu o naturaleţe strigătoare la cer, dacă pot să spun aşa ceva, judecând după subiectul violent al peliculei. Au fost convingători.

Al doilea film, acesta,

şi-a propus mai curând o poveste "frumoasă" decât una adevărată. M-a pus mai mult pe gânduri acest film pentru că, la drept vorbind, în cazul primului fusesem îndopată până la epuizare cu "cazul Tanacu". (Ciudat cum noi din afară, ne referim la o tânără fată bolnavă ucisă din inconştienţă, ca la un simplu "caz").
Revenind la "Dangerous beauty",scuzaţi spoilerele, dar cred că în viaţa reală protagoniştii ar fi crăpat. E interesant, însă, felul în care este prezentat statutul curtezanelor. Mai mult decât "lucrătoare în sexul comercial" (definiţia nu îmi aparţine!) erau de departe cele mai inteligente, educate şi influente femei ale epocii lor. Acum, nah, mi-e greu să cred că doamnele din înalta societate erau atât de ignorante pe cât arată filmul, dar undeva trebuie că o distincţie se făcea. În Bel-Ami (pe asta am citit-o) era totuşi o "lady" contesa aia al cărei nume nu mi-l amintesc şi care îi scria articolele lui Georges Duroy, dar asta se întâmpla vreo două sute de ani mai târziu. Trecând peste gravele mele lacune de istorie şi cultură generală, tu cât de departe ai fi mers pentru cunoaştere? Tu, cititoareo.