miercuri, 16 ianuarie 2013

Ultima noapte de somn, întâia noapte de sesiune

Organizarea locală la nivelul provinciei romane Dacia colonii municipii stratificare socială tarabostes femeia sui iuris se află sub tutela permanentă a agnaţilor săi si nu poate încheia acte juridice în nume propriu fiind considerată obstaculată intelectual magistrații quinquenales făceau recensăminte o dată la 5 ani și pe baza acestor recensăminte se stabilea numărul de membri în consiliul municipal varia între 30 și 50. Mi se face rău. Nu poți și tu să-ți imaginezi ce înveţi acolo?, m-a întrebat Bianca, auzind că învăt la istoria dreptului românesc. Ba daaaaaa, normal că pot să-mi imaginez tipurile de impozite, directe - stipendium, indirecte - vectigalia, pe eliberări de sclavi 5%, pe moşteniri, pe circulaţia bunurilor şi persoanelor. Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. Am zis să reţin numele ăsta lung, să mai ocupe spaţiu la examen, să pară că ştiu despre ce vorbesc. Am să-l scriu de câte ori se iveşte ocazia. Relaţii sociale fundamentale pentru instaurarea, exercitarea şi menţinerea puterii statale. Asta e altă poveste, cu constituţionalul. De câte ori îmi amintesc de ACEST examen oral cu S. mă trec sudori reci. Acum două cursuri a râs. Nu de noi, nu în batjocură. O şicana microfonul şi chestia asta, se pare, a amuzat-o teribil. Nu cum se amuză când ne ia de dobitoci (suntem, pe lângă ea, să fim înţeleşi...), şi nici cu zâmbetul ăla subţire de "v-a mâncat undeva să veniţi la drept". Nu. Am simţit în tot amfiteatrul o uimire şi un "nu pot să creeeeed" de parcă văzuserăm extratereştri cântând colinde. Apoi a urmat constatarea generală, tot la nivel de telepatie, că S. e şi ea om, şi toţi până la ultimul am fost convinşi că "bă, om trece-o noi şi p'asta". Cel mai probabil, şi asistenţii celorlalte grupe au făcut ca şi-al nostru, tot ce-a fost omeneşte posibil să ne asigure că nu, p'asta n-o mai trecem.
Am ajuns să visez că învăţ, visez frazele, ca atunci când eşti răcit cobză, ai febră şi dormi, dar parcă nu dormi de-a binelea şi ai un vis continuu sub forma unui delir. N-ar fi o problemă că trebuie să reţin atâtea minunăţii într-un timp înfricoşător de scurt, dar mă gândesc, citind materia, la orice altceva decât la ceea ce citesc. Războaie, religii, cărţi, pacea mondială, ameninţări ecologice, poveşti de dragoste, bancuri, prieteni, Mamă, câte ştiau romanii ăştia!, da' ce-o mai face x, dar oare y cum se descurcă cu sesiunea, oare câte pagini o să am de recuperat pentru timpul ăsta cât am tăiat frunză la câini? Ei, dar ce mai contează, ia să fac eu o binemeritată pauză, că deh! am reuşit performanţa să dau gata un paragraf în 2 ore.


Trei studenţi plictisiţi de moarte. La un moment dat unul din ei zice:
” Băi io zic să dăm cu banul, şi să facem aşa: dacă pică “marcă” mergem la terasă, dacă pică “banul” mergem la meci, iar dacă pică pe muchie ne apucăm să învăţăm…